Chiar și fără o reglementare expresă, burnoutul poate duce la despăgubiri în instanță
Un caz recent soluționat de Tribunalul Cluj scoate în evidență faptul că burnoutul (epuizarea profesională) poate fi sancționat în instanță chiar și în lipsa unei reglementări exprese în legislația muncii sau a sănătății și securității în muncă (SSM). Angajatorul a fost obligat să plătească daune materiale și morale unei angajate care a suferit afecțiuni grave ca urmare a unui volum excesiv de muncă și a organizării defectuoase a activității.
Ce a stabilit instanța?
În această speță, instanța a reținut că:
- Angajata a fost suprasolicitată constant, cu sarcini care depășeau fișa postului;
- Angajatorul nu a luat măsuri reale pentru protejarea sănătății angajatei, deși simptomele de burnout erau evidente;
- A fost încălcată obligația legală de asigurare a sănătății și securității în muncă (Legea 319/2006 și Codul muncii).
Concluzia Tribunalului:
„Fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligațiilor care incumbau angajatorului și a căror încălcare a condus la afectarea stării de sănătate a angajatei. Aceasta a fost expusă în mod repetat unui stres profesional excesiv, fără măsuri de prevenire sau susținere.”
Ce despăgubiri a primit angajata?
- Daune materiale: 6.691,2 lei – pentru costurile medicale
- Daune morale: 7.500 euro – pentru suferințele psihice și afectarea vieții personale
De ce este important acest caz?
- Burnoutul, chiar nereglementat, poate genera răspundere juridică
Deși burnoutul nu este reglementat specific în Codul muncii sau Legea SSM, instanțele îl pot analiza în baza principiului general al obligației de a proteja sănătatea la locul de muncă.
- Angajatorii nu se pot apăra spunând că angajatul nu s-a plâns
Instanța a reținut că lipsa unei plângeri formale nu exonerează angajatorul de răspundere atunci când simptomele epuizării erau vizibile și continue.
- Fișa postului nu justifică abuzurile
Angajatorul nu poate impune în mod tacit sarcini excesive și neacoperite contractual, fără consecințe juridice.
Ce înseamnă burnout, conform OMS și instanței?
Burnoutul presupune:
- Stres cronic la locul de muncă neadministrat eficient;
- Simptome precum insomnii, anxietate, epuizare emoțională, lipsă de concentrare;
- Pierderea treptată a capacității de muncă și deteriorarea sănătății psihice și fizice;
Instanța a arătat că burnoutul evoluează în etape: entuziasm → stagnare → frustrare → apatie → epuizare totală.
Ce prevede legea în materie de răspundere a angajatorului?
Conform Codului muncii și Legii 319/2006, angajatorul are obligația de a:
- Asigura securitatea și sănătatea salariaților;
- Monitoriza riscurile psihosociale;
- Preveni suprasolicitarea;
- Lua măsuri reale pentru evitarea epuizării profesionale
Dacă aceste obligații sunt încălcate, angajatorul răspunde civil pentru daunele materiale și morale produse.
Concluzie: Angajatorii trebuie să trateze burnoutul cu seriozitate
Această speță arată că burnoutul nu este doar o problemă de sănătate, ci și una juridică și financiară pentru angajatori. Chiar și în lipsa unei legi specifice, angajatorii pot fi trași la răspundere dacă nu își îndeplinesc obligațiile privind protecția sănătății mentale la locul de muncă.
Sursa foto: freepik.com
