DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE A ROMANIEI – Nu exista discriminare in cazul încetării la termen a contractului de munca pe durata determinata, intervenite pe durata suspendării sale

Decizia CCR 482/2022 din 27 octombrie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, a fost publicată luni, 3 aprilie 2023, în Monitorul Oficial nr. 278, după ce a fost motivată de judecători.

Prin Decizie, judecătorii au respins excepția de neconstituționalitate referitoare la alineatul 5 al articolului 49 și litera de la alineatul 1 al articolului 56 din Codul muncii.

„(…) Curtea constată că dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 nu instituie nicio diferență de tratament juridic între salariații cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în raport cu cei care au contract de muncă pe durată determinată, în ambele cazuri apariția unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă prevalând asupra cauzelor de suspendare a raportului de muncă.

Faptul că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 prevăd o cauză specifică de încetare a contractului de muncă pe durată determinată, respectiv ajungerea la termen, este justificată de specificul acestui contract, care generează un raport de muncă limitat sub aspect temporal și care îl deosebește, ca natură, de contractul de muncă pe durată nedeterminată. Astfel, consecințele diferite ce decurg din acest specific sunt deplin justificate și compatibile cu principiul constituțional al egalității în drepturi, neavând caracteristica discriminării”, este menționat în Decizie.

Decizia exclude ideea de discriminare atunci când salariatului căruia îi „expiră” CIM pe perioadă determinată în timpul suspendării nu-i este permis să revină la muncă la terminarea suspendării, așa cum îi este permis salariatului cu CIM pe perioadă nedeterminată.

Judecătorii CCR au subliniat, de asemenea, faptul că este exclusă atât ideea de încălcare a prezumției de nevinovăție, având în vedere că nici suspendarea CIM, nici încetarea automată a acestuia nu reprezintă sancțiuni, cât și ideea de încălcare a dreptului la muncă, din moment ce salariatul poate merge să lucreze pentru un alt angajator.

Reamintim că în speța în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate era vorba de o salariată angajată cu contract pe perioadă determinată căreia i-a fost suspendat CIM odată cu începerea unui proces penal. Aceasta a fost găsită nevinovată, ulterior, dar, având în vedere că îi „expirase” deja contractul, nu s-a putut întoarce la muncă la fostul angajator.

În acord cu articolului 56 din Codul muncii, CIM încetează de drept „la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”. De asemenea, articolul 49 din actul normativ stabilește că „De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.”

Photo credit freepik.

Noutăți

Meniu