În contextul creșterii mobilității transnaționale a forței de muncă, formularul A1 joacă un rol esențial în dovedirea afilierii la sistemul de securitate socială din România în cazul angajaților detașați transnațional în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, procedura de obținere a acestui document este tot mai des semnalată ca fiind greoaie, incoerentă și imprevizibilă, mai ales în cazul companiilor din domeniul construcțiilor.
Întârzieri excesive în emiterea formularului A1
Deși, în mod teoretic, eliberarea formularului A1 ar trebui să se facă într-un termen rezonabil, în practică, unele companii așteaptă peste 12 luni pentru soluționarea cererii. Această întârziere:
- afectează activitatea angajatului detașat, care poate rămâne fără asigurare socială recunoscută în statul gazdă;
- generează riscuri economice, de sancționare și reputaționale pentru angajator, în special în relațiile contractuale internaționale.
Practici inegale și interpretări restrictive
Companiile semnalează că CNPP (Casa Națională de Pensii Publice) aplică criterii diferite în situații identice, refuzând eliberarea formularului A1 fără o justificare clară. Problemele semnalate includ:
- interpretări restrictive ale criteriilor legale, în special privind activitatea substanțială în România;
- analiza cifrei de afaceri doar pe baza decontului de TVA (formular T300), ignorând alte declarații fiscale relevante (ex. D112, bilanț contabil) și eventualele constatări ANAF;
- refuzuri motivate vag, fără trimitere la reglementări explicite din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau Regulamentul (CE) nr. 987/2009.
Astfel, chiar și companii care au obținut anterior A1 pentru aceeași activitate și aceiași salariați se pot trezi ulterior cu refuzuri nejustificate în condiții identice de fapt și de drept.
Probleme sistemice de comunicare
Printre dificultățile raportate de angajatori se numără:
- lipsa unor canale directe de comunicare cu funcționarii responsabili;
- răspunsuri formale, incomplete, întârziate sau absente;
- incoerență în interpretarea criteriilor și lipsa unui ghid clar sau a unei practici unitare a CNPP.
Această lipsă de transparență accentuează incertitudinea juridică și face imposibilă planificarea resurselor umane în mod eficient pentru companiile implicate în prestări transfrontaliere de servicii.
Concluzii și recomandări
Situația actuală privind formularul A1 în România indică o nevoie acută de reformă instituțională și clarificare legislativă. Este esențial ca CNPP:
- să publice criterii clare de evaluare;
- să asigure coerența deciziilor;
- să îmbunătățească comunicarea cu mediul de afaceri;
- să recunoască valabilitatea declarațiilor fiscale multiple în evaluarea activității substanțiale.
Până la reglementări mai clare, transparența și documentarea riguroasă a cererii rămân cele mai eficiente instrumente pentru angajatori în fața unui proces administrativ din ce în ce mai imprevizibil.
Sursă foto: freepik.com
