Cercetarea WEC  „The Work We Want” evidențiază o cerere clară pentru flexibilitate, autonomie și libertate la locul de muncă. Evoluția muncii part-time ilustrează în mod clar această schimbare a paradigmei ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, cadrele de reglementare nu reușesc încă să răspundă pe deplin acestor noi așteptări.

În peisajul în continuă schimbare al pieței muncii europene, dorința de flexibilitate a devenit un subiect central. Cercetarea World Employment Confederation, „The Work We Want”, care a chestionat peste 700 de manageri de top din întreaga lume, subliniază o cerere clară pentru flexibilitate, autonomie și libertate la locul de muncă. 83% dintre acești directori afirmă că, după pandemia de Covid, angajații acordă aceeași importanță flexibilității privind locul și programul de muncă, cât și compensației financiare, iar 82% consideră că ideea de a urma o singură carieră pe parcursul vieții este de domeniul trecutului.

Această schimbare de valori semnifică o transformare profundă în structura forței de muncă și în natura muncii în sine. Munca rămâne o parte esențială a vieții oamenilor, dar există oportunitatea—și necesitatea—de a redefini semnificația muncii.

Evoluția muncii part-time ilustrează în mod viu această schimbare de paradigmă. Cele mai recente date Eurostat arată o tendință interesantă: în 2023, 17% dintre angajații din UE lucrau part-time. Stabilitatea participării la muncă part-time în ultimul deceniu, cu o ușoară scădere de la 19% în 2014 la 17% în 2023, coincide cu o scădere semnificativă a ratei șomajului în UE, de la 11% la 6%. Această juxtapunere ridică o întrebare: se îndreaptă piața muncii către poziții full-time sau munca part-time devine o componentă mai apreciată și cuprinzătoare a ocupării?

Disparitatea în ratele de angajare part-time între țările europene este evidentă. În Olanda și regiunea DACH—Germania, Austria și Elveția—peste 30% din angajați lucrează part-time, în ciuda economiilor lor robuste. Acest fenomen este strâns legat de participarea femeilor pe piața muncii, în special în Elveția și Olanda, unde salariile ridicate și costurile mari pentru îngrijirea copiilor determină multe femei să opteze pentru munca part-time.

Schimbarea preferințelor în ocuparea forței de muncă

Această alegere reflectă o interacțiune complexă între normele sociale și necesitățile economice, provocând ipoteza conform căreia doar ocuparea full-time, permanentă, este calea către prosperitate. Datele europene sugerează o realitate mai nuanțată, în care munca part-time nu este doar un compromis, ci o alegere strategică ce oferă flexibilitate și echilibru.

Munca part-time permite indivizilor să îmbine activitatea profesională cu alte angajamente, cum ar fi educația, îngrijirea sau urmărirea unor interese personale. Integrarea este, de asemenea, un pilon al muncii part-time, care poate servi drept poartă de reîntoarcere pe piața muncii, oferind experiență valoroasă și dezvoltare de competențe.

Mai mult, această formă de muncă pune sub semnul întrebării metricele convenționale de productivitate și eficiență. Studiile sugerează că orele reduse de muncă pot conduce la o productivitate crescută pe oră, întrucât angajații își maximizează timpul limitat, mai ales atunci când sunt susținuți de avansurile tehnologice care facilitează munca la distanță și programele flexibile.

Un cadru pentru flexibilitate sustenabilă

Adaptarea reglementărilor privind piața muncii la aceste noi așteptări este esențială. Cercetările WEC arată că 83% dintre top manageri cred că este nevoie să se crească gradul de conștientizare asupra diverselor tipuri de contracte de muncă disponibile astăzi, pentru a permite angajaților să aleagă ceea ce li se potrivește cel mai bine. Doar 38% dintre angajatori se simt pe deplin capabili să găsească echilibrul optim între diversele forme de muncă, iar doar 37% afirmă că pot recruta lucrători temporari la nivelul dorit.

Recunoașterea diversității formelor de muncă este crucială. Legislatorii nu ar trebui să le privească ca o alternativă inferioară față de angajarea full-time și permanentă, ci ca un potențial catalizator pentru creșterea participării, productivității și bunăstării forței de muncă. În calitate de voce globală a industriei serviciilor de resurse umane, misiunea World Employment Confederation este de a promova astfel de cadre de reglementare. WEC observă numeroase bune practici implementate la nivel global și se angajează să le împărtășească în diverse foruri internaționale pentru a sprijini obținerea unor rezultate mai bune pe piața muncii pentru toți.

Când analizează „The Work We Want”, devine clar că formele diverse de muncă sunt esențiale pentru a permite integrarea muncii în viața personală, un element definitoriu pentru piețele muncii viitoare. Narațiunea nu mai este despre o alegere binară între un tip sau altul de muncă; este vorba despre crearea unui spectru de oportunități și oferirea unui mediu de lucru adaptabil, inclusiv și sensibil la nevoile unei forțe de muncă diverse.

Articol publicat în limba engleză pe site-ul World Employment Confederation

Sursa foto freepik.com