În contextul actual al relațiilor de muncă, timpul de muncă previzibil nu este doar o bună practică managerială, ci o obligație legală esențială pentru angajatori. Stabilirea clară a programului de lucru contribuie direct la bunăstarea angajaților, previne abuzurile și oferă un cadru de muncă transparent și echitabil.
Baza legală: Codul muncii și directivele europene
Potrivit Codului Muncii din România, angajatorii au obligația de a include în contractul individual de muncă:
- durata timpului de muncă;
- modul de repartizare a acestuia (zilnic/săptămânal);
- eventualele modificări ale programului de lucru, cu respectarea condițiilor legale.
Aceste prevederi sunt consolidate de cerințele tehnice din Registrul General de Evidență a Salariaților (ReGES), care impune înregistrarea exactă a tipului de program și a modului de repartizare a timpului de muncă.
La nivel european, Directiva (UE) 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată pentru părinți și îngrijitori, implementata si in Romania prin modificările aduse Codului Muncii la finalul anului 2022, consacră dreptul angajaților de a solicita forme flexibile și previzibile de muncă. Aceasta face parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri adoptate de Uniunea Europeană pentru a asigura echilibrul muncă–viață și protecția lucrătorilor.
De ce este importantă previzibilitatea programului?
Lipsa clarității în privința programului de lucru este asociată, potrivit studiilor europene, cu:
- stres crescut și probleme de sănătate mintală;
- dificultăți în organizarea vieții personale și familiale;
- absenteism crescut și scăderea productivității.
Un program clar definit oferă angajaților siguranță, permite planificarea eficientă a vieții personale și contribuie la menținerea unei relații de muncă sănătoase și sustenabile.
Ce obligații concrete revin angajatorilor?
- Stabilirea în contractul individual de muncă a duratei zilnice și săptămânale pentru timpul de muncă, precum și a repartizării acestuia.
- Evitarea programelor impredictibile sau anunțate cu prea puțin timp înainte, în afara excepțiilor reglementate legal (ex. activități cu caracter de urgență).
- Transparență față de angajați, inclusiv în cazul programului în ture, lucru în schimburi sau muncă în regim de gardă.
- Asigurarea respectării timpului de odihnă legal între două ture și a repausului săptămânal.
Concluzii
Respectarea principiului predictibilității timpului de muncă este mai mult decât o obligație legală – este o investiție în sănătatea organizațională și în motivarea angajaților. Într-un context european în care drepturile sociale și echilibrul muncă-viață devin priorități strategice, angajatorii trebuie să se asigure că își aliniază politicile interne cu cerințele legale și așteptările moderne ale salariaților.
Sursă foto: freepik.com
